Poveste de trezire

Posted On March 26, 2010

Filed under Uncategorized

Comments Dropped leave a response

Deci ce poate sa fie mai crunt decat o dimineata cand te scoli la 7? NIMIC! Tocmai cand iti doresti sa iti petreci intreaga viata dormind suna nenorocitul ala de telefon. Iti vine sa il arunci la un moment dat. Te gandesti ca mai urmeaza inca 18 ore pana ai ocazia sa te culci din nou. Te gandesti ca nu ai chef sa vezi toate persoanele alea enervant de vesele (cum dracu’ pot sa fie asa de zambitoari cand iti pica ochii in caiet?) Toti se prefac treji. Dar de fapt toti tanjesc dupa o perna (si dupa o cana mareeee cu cafea fierbinte).
De cva timp caut o poveste de trezire si nu am pic de noroc. Nimic nu ma poate face sa ma dau jos din pat. Cand ma gandesc cate am de facut in ziua aia imi bag capul sub perna si astept sa mai treaca cva timp. Pana la urma ma tarasc pana la usa. Perna aia nenorocita imi face cu ochiul. Ce puii mei de vina am eu? Sunt o somnoroasa incurabila. Weekendul perfect din punctul meu de vedere? Soooomn si muzica. In rest nu imi trebuie nimic. Imi iei muzica, sunt buna de aruncat. Nu ma lasi sa dorm. Ei bine, aici mai mult sufera ceilalti. Nervii mei sunt sub nivelul marii, tip si daca eu nu pot sa dorm nimeni nu o sa poata.
Maine este o zi tampita: ma scol la 7. Deci, nu incercati sa vb cu mine doar daca aveti o cafea mare de la Starbucks in mana. Cafeaua pentru mine, logic!

Advertisements

Decat cuvinte..

Posted On March 25, 2010

Filed under Uncategorized

Comments Dropped leave a response

Acum ceva timp citeam intr-o carte parerea unui personaj care spunea asa:prima noapte petrecuta in cimitir este cea mai grea. Nu cred ca este adevarat. Deci, sa stabilim niste lucruri inainte. Din punctul meu de vedere dupa moarte sufletul primeste o noua viata. Nu ma refer aici la reincarnarea budista (desi pot sa zic ca imi place cum suna Nirvana Sutra si Calea celor opt brate). Ma refer la sufletul care isi continua viata intr-un mod invizibil. Ramane printre cei ce inca respira. Cred ca prima noapte petrecuta in cimitir este cea mai usoara. Sufletul inca simte lucruri umane. Inca nu atinge Nirvana. Inca nu gaseste calea spre lumina. Trebuie sa se detaseze de cei care il iubesc.
Stiu ca suna cam aiurea ce scriu dar mi-am amintit cuvintele din carte (care apropo este Elevul Dima dintr-a saptea, de Mihail Drumes). De cateva zile imi amintesc replici din carti si franturi din cantece. Nu pot sa imi explic. Cred ca imaginatia mea se trezeste la viata dupa vacanta. Daca am dreptate si ajung la stadiul meu normal de plutire intr-o lume paralela atunci totul o sa fie perfect. Daca mintea mea este mai mult decat obosita si ajung naiba la spitalul 9…ei, poate sa fie si mai rau.
Deci pana maine vreau sa dorm cel putin 12 ore si sa ma lase dracu’ toti in pace.

P.S. Stiu ca videoclipul este cam aiurea dar imi place mult melodia, asa ca…asta e! 🙂

Incerc sa respir sub apa…

Posted On March 24, 2010

Filed under Uncategorized

Comments Dropped leave a response

…si nu pot firar sa fie. Instinctul imi spune sa ma opresc tocmai cand imi fac curaj. Incercam sa facem lucruri care par nebunesti ca idee…si ne oprim. De ce? Ma seaca de cateva zile intrebarea asta. Nu stiu raspunsul si nimeni nu pare sa il stie. Toata lumea imi zice ca intervine ratiunea. Din punctul meu de vedere as vrea sa o manance ciuma de ratiune. Eu vreau sa respir sub apa. Ce dracu’ are ea cu mine si cu ce vreau eu?
Pe moment imi doresc sa ma lase toti in pace sa fac ce vreau. Atunci cand lucrurile nu o sa iasa cum vreau eu o sa ma opresc si o sa las ratiunea sa intre din nou in functiune. Pana atunci…NICI MACAR O SANSA.
In ultimul timp am avut de facut niste desene cu o tema data. In viata mea nu am muncit mai mult la niste nenorocite de desene. Atat de plictisitor… Simteam cum seaca imaginatia in mine si eu nu puteam sa fac nimic sa o impiedic. Nu puteam sa zic ca mi-se falfaie de desene pentru ca nu suport sa imi faca cineva o scena ca nu am facut aia si cealalta…Deci imaginatia mea este la pamant. Si nici nervii mei nu sunt cu mult mai sus.
Cam atat pentru azi. Daca nu o sa imi fie lene maine o sa va scriu mai mult. Pana atunci:

Martisor…

Posted On March 1, 2010

Filed under Uncategorized

Comments Dropped one response

Stiu ca inca nu este vremea lor dar nu m-am putut abtine…