Politica

Posted On May 25, 2009

Filed under Uncategorized

Comments Dropped one response

In DEX avem asa: stiinta si practica de guvernare a unui stat; sfera de activitate social-istorica ce cuprinde relatiile, orientarile, si manifestarile care apar intre partide, intre categorii si grupuri social, intre popoare etc.
In Romania numai asta nu avem. La noi politica este un fel de lupta pentru supravituire unde ne conformam dupa legile junglei. Avem politicieni unul mai bun ca altul…la furat. Sa luam clasele pe rand:

Masculul Alfa cunoscut si sub numele de Traian Basescu, prescurtat Base. Cunoscut prin faptul ca a vandut flota, pentru cuvintele nemaipomenite adresate mai ales gaozarilor de jurnalisti, pentru relatia sa strict “prieteneasca” cu Nuti Udrea Cocos, pentru faptul ca bea si apoi se urca la volan etc. Fiica sa, care este o mare cunoscatoare a politicii (in familia Basescu, traditia politica se transmite din generatie in generatie), ea candidand ca independenta la parlamentul europoean cu numele de eBa.

Urmatorul mare “mic” om politic este Emil Boc: fost primar de Cluj, actual prim-ministru. Cunoscut pentru inaltimea sa impunatoare pe care incearca sa o ascunda ridicandu-se pe varfuri. Acuzat de nepotism.

Ministrul: ce ne-am face fara el?

Drept exemplu o luam pe buna prietena a lui Base: Nuti Udrea. Ministru al Turismului, incepand cu anul 2009. Fosta presedinta de cancelarie a masculului Alfa. Incearca din rasputeri sa aduca turismul ecumenic pe linia de plutire. Cea mai incantatoare localitate demna de turism din Romania este Cetate, cu obiectivul principal de atractie fiind bucataria “marelui” poet Mircea Dinescu. Poate mai are rata si sarmale de la Zilele Marin Sorescu, cine stie!

De ceilalti nu mai are rost sa discutam. Verbul “a candida” in Romania se comporta la fel ca ciuperca cu acelasi nume, Candida. Toti vor sa candideze, dar putini reusesc sa ajunga in varf.

In finalul postului meu jalnic ii rog pe anumiti politicieni sa nu mai faca laba la conducerea tarii si sa ii lase pe alti oameni mult mai competenti sa ne ajute sa ne revenim.

Ha, ha, ha! Ce-mi plac glumele mele, domnule!

Vlad, merci pentru ultimele doua idei si sper sa nu te superi ca le-am citat cuvant cu cuvant 😛

Advertisements

Propun petitie

Posted On May 19, 2009

Filed under Lalele negre

Comments Dropped 7 responses

Va rog sa ma impuscati! Fac orice!

Azi am consultat ca de obicei topurile saptamanale cu muzica rock. Langa era un link care trimitea la cea mai ascultata melodie din Romania la ora actuala. Era melodia asta….

Este chiar melodia cu care am fost la Eurovision in 2009 si cu care am luat mult prea ravnitul loc 19. Melodia in sine este o porcarie. Cum a putut cineva sa compuna asa ceva? Cum a putut tipa aia de 1.50 m sa cante asa ceva? Este absolut oribil. Presupun ca multi au dat vina pe concurenta… Daca noi incercam sa facem ceva ca sa castigam puteam sa facem in momentul cand ne votam candidatul, nu cand am vazut ca nu avem nici o sansa. In momentul cand Moldova ne-a oferit cele 12 puncte, tipa nici macar nu era acolo. Se ruga? Plangea? Ce facea? Presupun ca meritam o explicatie…

Si mai este o chestie… Cum a putut sa fie atat de cinica sa cante o melodie in engleza cand ea abia a invatat sa zica thank you si hello. Declaratia data cand a ajuns in tara a fost una idioata: “Noi suntem fericiti ca lumea ne-a aplaudat” V-a aplaudat din obligatie! Pe toti i-au aplaudat, chiar si daca nu le-a placut.

Propun ca pentru la anul sa facem o petitie si sa cerem sa nu participam, decat sa mergem iar cu o melodie ca asta si sa ne dorim sa ne bagam unghia in gat dupa….

Sa mor…hai mai bine sa nu

Posted On May 13, 2009

Filed under Uncategorized

Comments Dropped 2 responses

Eu m-am nascut fara parasuta.

Dani s-a nascut fara masti.

Anca fara fite.

Maria fara sinceritate.

Monica fara sutien.

Gabi fara boase.

Alina Plugaru fara chiloti.

Fiecare ne nastem fara ceva. Unele lucruri le capatam pe parcurs (sutienul, respectul), altele niciodata (parasuta…lasa parasuta caci de ea mai faci rost, dar boasele?). Ce putem sa ne facem fara ele? Le inlocuim cu ce? (boasele??) Incercam sa traim fara?

Da. Asta facem. Si reusim sa povestim si la stranepoti (fara boase nu ai copii, fara copii nu ai nepoti, fara nepoti nu ai stranepoti). Ne uram in tacere. De ce nu am facut un transplant? De ce nu mi-am cumparat chiloti?

Trebuie sa imi comand pe net o parasuta imediat.

Prietenii.

Cei din copilarie sunt usor de procurat. Cei din adolescenta sunt groaznic de greu de procurat.

Cand eram la gradinita era foarte simplu sa te imprietenesti cu cineva. ” Buna, cum te cheama, vrei sa fi prietenul meu?”. Asta era tot. Si multe din acele legaturi rezista in timp

In adolescenta e altfel. Atunci apare GASCA. E un fel de haita unde exista deasemenea masculul si/sau femela alfa. Decat ei au voie sa zica ce ai voie sa faci sau sa nu faci in haita lor. Incerci sa te faci cat mai placut in gasca in care esti. In unele gasti se intra dupa talente. In altele dupa stil, gusturi muzicale, frizura, forma nasului, marimea boaselor, culoare dintilor, marimea parului din nas etc. etc. etc.

Incerci din rasputeri sa fii compatibil cu o gasca. Cand reusesti sa patrunzi in ea, ai face orice sa nu mai iesi (nu pentru ca e o placere nemapomenita sa te gasesti acolo, ci de frica pentru a nu fi considerat pampalau). Sunt unele gasti de baieti unde exista probe de admitere. Sa manaci viermi, sa umbli cu o fata anume, sa iti arati fundul in public, sa arati muie la un profesor. Astea sunt considerate super cool (de fapt dau dovada ca sunt poponari, dar sarim peste). La fete e mai usor. E de ajuns de obicei sa cunosti o persoana pentru a intra in grup.

Cand esti adult inca nu stiu cum iti faci prieteni. Presupun ca ii vezi intr-un pub, incerci sa vorbesti cu ei, ” Hei ai cumva o Vogue cu menta? nu ai? iti dau eu” sau ceva de genul asta. Poate o sa aflu.

Prima mea leapsa…

Posted On May 10, 2009

Filed under Lalele negre

Comments Dropped one response

Am primit leapsa acum cateva minute si sunt mai mult ca nerabdatoare sa raspund la ea.

Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă? Din ce carte ai mai multe exemplare ?

Mai mult ca sigur cel mai intalnit autor este Jane Austen. Nu am carti in mai multe exemplare.

De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat(ă) în secret?

Dupa ce am citit Ratiune si Simtire am fost foarte indragostita de Edward. Parea fructul interzis pe la jumatetea volumului si atunci am inceput sa simt fluturi in stomac cand ii citeam numele.

Ce carte ai citit cel mai des?

Greu de spus… Cred ca Anomalii de Joey Goebel.

Care era cartea ta preferată la 10 ani?

Cred ca Elena, mama a Romaniei de Arthur Lee.

Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut ?

Hotul de spanzuratoare de Bernard Cornwell.

Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut ?

Zodia indragostitilor, Giulia Carcasi.

Cine crezi cã ar trebui sã câştige premiul Nobel pentru literaturã?

Torturati-l pe artist, Joey Goebel.

Ce carte ţi-ar plăcea sa vezi ecranizată ?

NU vreau sa vad nici o carte ecranizata. Cand sunt ecranizate devin mult mai cunoscute, dar nu pentru vresiunea originala. Pentru o chestie subtiata si foarte aiurea. Ecranizarile sunt naspa.

Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar?

Nu prea visez. Dupa ce am citit Torturati-l pe artist am avut un vis, dar nu a fost nimic straniu. Imi aminteam cartea 3D, sa zic asa.

Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?

Daca nu sunt inca adult se pune?

Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?

Zapada de Orhan Pamuk.

Preferi autorii francezi sau ruşi?

Francezi si englezi.

Shakespeare, Milton, sau Chaucer ?

Milton si Chaucer nu am citit, deci aleg Shakespeare 😛

Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?

Ma deranjeaza linistea. Daca nu ascult muzica nu pot sa citesc.

Care e romanul tău favorit ?

Mandrie si prejudecata.

Joci ceva?

Barbut…glumesc. Imi imaginez ca sunt adult non-stop.

Povestiri scurte, schiţe?

De ce nu?

Non-ficţiune ?

Da.

Ce scriitor crezi că este supraevaluat?

Stiu ca nu e foarte frumos si e ciudat, dar mie nu imi place Balzac. Poate mai tarziu…

Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie ?

Orasul si cainii (nu am apucat sa o termin).

Şi… acum ce citeşti ?

Zapada de Orhan Pamuk.

Nu stiu cui sa ii dau mai departe. Anca…esti tentata??


La revedere. Bine v-am gasit.

Posted On May 8, 2009

Filed under Uncategorized

Comments Dropped 2 responses

Ce sa facem azi? Sa plecam departe. La marginea pamatului. Departe. Cat mai departe de cunoscuti, de familie. Sa ramanem singuri intr-un camp plin de iarba inalta si maci sangerii. Lacrimi de sange insirate pe un camp de verde. O pata de culoare dureroasa pe o pata mult mai mare de seninatate.

Putem sa jucam ceva. Dar ce? La moda sunt barbutul si alba-neagra. Noi ce sa facem? Sa jucam un joc de uitare. Sa incercam sa nu ne amintim viata si sa ne imaginam o alta. O alta plina de lucruri care ne plac. Sa incercam sa aflam care e centrul universului nostru. Muzica…tot ce imi trebuie regasesc in ea. Fericirea mea dupa o zi lunga: muzica. Ce conteaza ce ai facut? Daca ai muzica uiti tot. Prietenii sunt nimic pe langa ea. Ea stie sa te asculte daca tu stii sa o asculti pe ea.

Putem sa facem totul intr-o singura zi. Sa fugim departe. Sa ne pierdem urma. Sa ascultam Nirvana si sa uitam de viata. Apoi sa incercam sa schimbam foaia. Sa ne amintim de ceilalti. Sa ne amintim usor ca exista. Sa ne dam seama ca singurateatea nu e singuratate. Suntem noi si noi.

Campul cu maci se spulbera si totusi ramane acolo. Putem sa ne ducem acolo cand vrem. Este numai al nostru. E viata noastra. E muzica mea…

Rezolvari…

Posted On May 8, 2009

Filed under Uncategorized

Comments Dropped leave a response

Lacrimi. De ce crede toata lumea ca asta este cheia tuturor rezolvarilor? Plangem un pic, facem doua mutrisoare suparate si am rezolvat problema.

Doar cei mai puternici plang cu adevarat. Adevaratul plans este atunci cand plangi tu de fata cu tine, nu cu treizeci de persoane care te compatimesc. Mila. Asta incerci sa trezesti. De ce? Pentru anumite avantaje fara valoare sentimentala. Asa fac si curvele. Numai ca ele nu daruiesc lacrimi si ele nu primesc avantaje decat finanicare.

De ce sa plangem daca nu avem chef de plans? De ce sa ne fortam glandele lacrimale sa produca o imitatie slaba de lacrimi, cand de fapt nu avem nevoie de ea? Cei care stiu cu adevarat sa planga, plang ca sa se elibereze. O singura lacrima a lor valoreaza de sute de ori mai mult decat valoreaza un milion de lacrimi ale profitorilor. Toti plangem cu adevarat la inceput. Ca bebelusi. Aste e forma noastra initiala de exteriorizare. Problema este ca pe parcurs multi dintre noi uita cum sa planga.

La inceput si eu eram o mincinoasa. Nu plangeam ca sa ma eliberez, ci numai ca sa induiosez publicul. Eram iertata mai usor pentru o nota proasta, pentru o prostie pe care o facusem. Dar am trecut de faza. Ajunsesem sa imi fie sila sa mai plang. Lacrimile mele nu valorau nimic. Daca nu valorau nimic pentru mine ce ar putea sa valoreze pentru cei din jur? Mai putin decat nimic. Mult mai putin. Acum nu plang decat pentru mine. Nu trebuie sa ma vada si ceilalti cand plang. Si ma simt mai puternica. E mai usor sa imi creez o prietenie cu mine.

O prietenie tare importanta…

Version 1.0.1

Posted On May 7, 2009

Filed under Uncategorized
Tags: , , , , , , ,

Comments Dropped one response

Update: Header 1.1
Acum scrisul este 3D si in colt scrie by Vlad

Adaugare: Commentarii recente 1.1
Acum puteti vedea ultimele commentarii puse pe blog.

Removal: Deezer 2.0
Nu merge playlistul, o sa il rezolv Sambata.

~Hated

Salvare…

Posted On May 6, 2009

Filed under Uncategorized

Comments Dropped one response

Vad lumina. Poate lumina de la capatul tunelului. E ciudata. E gri. Ca cerul inainte de furtuna. Ca viata in momentele obisnuite.

Tot ce imi doresc acum este sa ajung la ea. Sa pic din oceanul meu de tristete intr-o mare de melancolie. Poate asta reprezinta scaparea mea, colacul meu de salvare. Oare trebuie sa ma lupt sa il prind sau sa ma las purtata de valurile de tristete direct pe malul Taramului Durerii? Acesta ar fi sfarsitul. Cat de usor l-as accepta! Am obosit sa mai lupt. Aripile mele au fost aproape rupte de curentii puternici. Inima incearca disperata sa ma faca sa lupt, dar si ea e obosita.

Decizia. De asta depinde totul. Viata sau moarte. Drumul spre fericirea sau nu?

Si atunci mi-am dat seama. Daca mai exista acel gri, daca am sansa asta trebuie sa ma folosesc de ea. Trebuie sa ma agat. Sa prind colacul. Speranta incepe sa incolteasca in sufletul meu mutilat. Incepe sa creasca precum o lalea neagra.

Am ajuns. Am ajuns la lumina gri. Asta era calea. Sa alegi sa traiesti. Daca faci asta esti salvat.

Laleaua mea neagra a sperantei este gata sa infloreasca.

Daca toata lumea ar vedea viata neagra…

Posted On May 6, 2009

Filed under Uncategorized

Comments Dropped one response

Negrul…Cat sentiment poate sa ascunda? Depinde de persoana… Eu vad sute, poate chiar milioane de sentimente ascunse in aceasta culoare inchisa, rece. Emana singuratate, dragoste, compasiune..Pe scurt pentru mine emana toate sentimentele posibile. Depinde de cine poarta acea culoare, de care este obiectul cu acea culoare… Depinde de spirit.     Poate o sa ziceti ca sunt emo. Dar chiar nu sunt, si sincer nu imi pasa ce credeti in legatura cu asta.  Negrul poate sa fie cea mai calda culoare pe care am vazut-o.

Intr-un cuvant, negrul este viața.