Inspiratie

Posted On July 26, 2010

Filed under Uncategorized

Comments Dropped leave a response

Fiecare dintre noi avem momentele noastre de inspiratie. Dar sunt persoane care trebuie sa faca inspiratia sa vina la ei. Acum ceva timp spuneam cat a durat sa fac niste desene care nu imi inspirau nimic. Aceea este lipsa de inspiratie.
Artistii trebuie mereu sa faca rost de inspiratie. Nu conteaza cum.
Nu ma numesc artist pentru ca nu sunt. Eu sunt doar destul de ticnita, de euforica sau de trista (dupa caz) incat sa reusesc sa pictez destul de bine (nu mi-au murit laudatorii :D). Asa ca a trebuit sa imi gasesc propria sursa de inspiratie. Si trebuie sa recunosc ca am gasit ceva nesecat. Muzica.
Pentru fiecare lucrare aleg artistul/genul de care am nevoie pentru a transmite imaginile din mintea mea (care creeaza totul in albastru electric) in culorile si formele in care trebuie sa ajunga pe panza.
De data asta trebuie sa folosesc roz somon, mov, verde lamaie.
Culori vesele. Pentru asta am descoperit ceva nou: Mika.

Mika, Motorhead, Metallica si U2. O sa se inteleaga oare?

Advertisements

Posted On July 23, 2010

Filed under Uncategorized

Comments Dropped leave a response

…am terminat saptamana asta cele mai bune lucrari ale mele pe panza. 😀 Trebuie sa recunosc ca sunt destul de mandra de mine. Pentru asta milioane de multumiri lui Salvador Dali si muzicii care a fost a mea Gala.

;
Si nu in ultimul rand, Dali

Increderea-partea a II-a

Posted On June 17, 2010

Filed under Uncategorized

Comments Dropped one response

Acum ceva timp vorbeam despre incredere si nu intelegeam cum iti poti pierde increderea in cineva. Ei bine, acum stiu. Stiu cum este sa iti pui toate sperantele in cineva si acea persoana sa le faca zob. Acelei persoane nici macar sa nu ii pese de ceea ce simti tu si de consecintele purtarii ei de cacat.
Fiecare este pentru el. Fiecare nu se gandeste decat la el. Nu ne pasa de lacrimile altora. Nu ne pasa de cei care nu au si au nevoie.
Ce ma doare cel mai rau este ca eu nici nu am cerut ajutorul. Acea persoana s-a oferit. Problema mea putea sa fie rezolvata cu mult timp in urma. Nu iti faci pic de grija pana intr-o zi cand iti dai seama ca nu mai ai ce sa faci si nu iti mai ramane decat sa fierbi nestiind ce sa ii spui acelei persoane. Sa simti cum ai vrea sa dai un telefon si sa ii strigi in fata ceea ce ai vrea sa ii spui. Sa iti doresti sa se simta si ea sau el ca tine. Sa simti cum te darami gandindu-te la un singur lucuru.
Ei bine asa sper sa se simta cei care ii fac pe altii sa simta ca sentimentele unui gandac sunt mai importante decat ale lor si se ofera sa faca niste lucruri de care stiu ca nu sunt in stare.

Update: totul s-a terminat cu bine. Multumesc anumitor persoane fff mult si sper sa ma ierte pentru rugaminti.

O imagine cat o mie de cuvinte

Posted On May 17, 2010

Filed under Uncategorized

Comments Dropped leave a response

De fapt un videoclip. Are o mare putere asupra psihicului asa ca aveti grija. A fost filmat in Stockholm. Este povestea a doi dependenti de droguri si modul in care isi petrec ei o zi.

Duminica…

Posted On May 16, 2010

Filed under Lalele negre, mere :)

Comments Dropped leave a response

…firar. Urasc Duminica. Stiu ca urmeaza lunea si imi vine sa plang. Maine o sa am simt si mai rau. Primesc rezultatul la testarea aia cretina de la matematica. Dar hai sa sa sarim peste asta.
Mi-am revenit de cand am scris ultima data. Ma simt muuult mai bine. Parul sta si el in regula (ca de obicei, parca sunt curentata, dar asta e starea lui normala). Ascult mai multa muzica ca de obicei (cam 4-5 ore pe zi. Eu nu fac nimic in liniste: nu citesc, nu ma uit la tv) Am cam terminat si cu scoala pe anul asta, mai am doar examenul pt bilingv de la liceu. Ma duc la Cosbuc la filo (nu am de gand sa ii explic nimanui dc filo, asa ca nu intrebati).
Ploaia asta mi-a facut bine. Sunt probabil printre putini oamenii care agreaza ploaia. Din punctul meu de vedere clima din Anglia este perfecta. Urasc vara, urasc caldura aia nimicitoare.
In aer miroase a proaspat. Primavara este pe sfarsite.
Este perfect.

Increderea

Posted On May 10, 2010

Filed under mere :), Uncategorized

Comments Dropped leave a response

Cretin subiect. Nu am inteles niciodata cum sta treaba cu increderea. Cum iti dai seama cad trebuie sa ai incredere intr-o persoana. De ce ne simtim aiurea atunci cand ni-se spune “Nu mai am incredere in tine!”? De ce avem impresia ca este normala sa privam o persoana de aceasta insusire (asta e oare?) doar pentru ca a gresit o data? Toata lumea greseste. Pana si cei care par incapabili de greseli.
Partea cea mai proasta este atunci cand nu se respecta egalitatea sanselor si nu ii acordam unei persoane incredere de la inceput. Atunci cand nu ne incredem in fortele sale si cand nu facem altceva decat sa o demoralizam si sa o facem sa se simta marunta si fara pic de insemnatate, fara sa incercam macar sa o acceptam.
Fiecare ar trebui sa se uite mai intai la el si dupa aceea sa inceapa sa improaste cu noroi in ceilalti.

Here I am, on the road again.

Posted On May 8, 2010

Filed under Lalele negre, mere :)

Comments Dropped leave a response

Deci nu am mai scris de o vesnicie si inca cva pe deasupra. Dar in dimineata asta am simtit nevoia sa scriu din nou. Blogul nu este chiar ca o carte nepublicata din care poti sa stergi si sa adaugi. Aici nu faci altceva decat sa-ti lasi sentimentele sa curga pe…tastatura.
In ultimul timp nevoia de ceva…diferit m-a cam dat peste cap. Nu gasesc nici o carte noua dupa care sa ma dau in vant. Noul CD Muse pe care l-am primit prin decembrie (oare?) nu a fost ascultat decat pe jumatate. Simt cum mi-se strange inima in piept cand ma gandesc la trecut. Nu… Cand ma gandesc la momentele placute din trecut. Vreau sa sterg anumite intamplari si sa dau replay la altele.
Dar o sa imi treaca… 🙂
Si daca tot am pus titlul asta…(videoclipul…mda…nu pot sa zic ca imi place, dar melodia…)

Update: am mintit. Am gasit ceva care sa imi placa: The Smashing Pumpkins.

Poveste de trezire

Posted On March 26, 2010

Filed under Uncategorized

Comments Dropped leave a response

Deci ce poate sa fie mai crunt decat o dimineata cand te scoli la 7? NIMIC! Tocmai cand iti doresti sa iti petreci intreaga viata dormind suna nenorocitul ala de telefon. Iti vine sa il arunci la un moment dat. Te gandesti ca mai urmeaza inca 18 ore pana ai ocazia sa te culci din nou. Te gandesti ca nu ai chef sa vezi toate persoanele alea enervant de vesele (cum dracu’ pot sa fie asa de zambitoari cand iti pica ochii in caiet?) Toti se prefac treji. Dar de fapt toti tanjesc dupa o perna (si dupa o cana mareeee cu cafea fierbinte).
De cva timp caut o poveste de trezire si nu am pic de noroc. Nimic nu ma poate face sa ma dau jos din pat. Cand ma gandesc cate am de facut in ziua aia imi bag capul sub perna si astept sa mai treaca cva timp. Pana la urma ma tarasc pana la usa. Perna aia nenorocita imi face cu ochiul. Ce puii mei de vina am eu? Sunt o somnoroasa incurabila. Weekendul perfect din punctul meu de vedere? Soooomn si muzica. In rest nu imi trebuie nimic. Imi iei muzica, sunt buna de aruncat. Nu ma lasi sa dorm. Ei bine, aici mai mult sufera ceilalti. Nervii mei sunt sub nivelul marii, tip si daca eu nu pot sa dorm nimeni nu o sa poata.
Maine este o zi tampita: ma scol la 7. Deci, nu incercati sa vb cu mine doar daca aveti o cafea mare de la Starbucks in mana. Cafeaua pentru mine, logic!

Decat cuvinte..

Posted On March 25, 2010

Filed under Uncategorized

Comments Dropped leave a response

Acum ceva timp citeam intr-o carte parerea unui personaj care spunea asa:prima noapte petrecuta in cimitir este cea mai grea. Nu cred ca este adevarat. Deci, sa stabilim niste lucruri inainte. Din punctul meu de vedere dupa moarte sufletul primeste o noua viata. Nu ma refer aici la reincarnarea budista (desi pot sa zic ca imi place cum suna Nirvana Sutra si Calea celor opt brate). Ma refer la sufletul care isi continua viata intr-un mod invizibil. Ramane printre cei ce inca respira. Cred ca prima noapte petrecuta in cimitir este cea mai usoara. Sufletul inca simte lucruri umane. Inca nu atinge Nirvana. Inca nu gaseste calea spre lumina. Trebuie sa se detaseze de cei care il iubesc.
Stiu ca suna cam aiurea ce scriu dar mi-am amintit cuvintele din carte (care apropo este Elevul Dima dintr-a saptea, de Mihail Drumes). De cateva zile imi amintesc replici din carti si franturi din cantece. Nu pot sa imi explic. Cred ca imaginatia mea se trezeste la viata dupa vacanta. Daca am dreptate si ajung la stadiul meu normal de plutire intr-o lume paralela atunci totul o sa fie perfect. Daca mintea mea este mai mult decat obosita si ajung naiba la spitalul 9…ei, poate sa fie si mai rau.
Deci pana maine vreau sa dorm cel putin 12 ore si sa ma lase dracu’ toti in pace.

P.S. Stiu ca videoclipul este cam aiurea dar imi place mult melodia, asa ca…asta e! 🙂

Incerc sa respir sub apa…

Posted On March 24, 2010

Filed under Uncategorized

Comments Dropped leave a response

…si nu pot firar sa fie. Instinctul imi spune sa ma opresc tocmai cand imi fac curaj. Incercam sa facem lucruri care par nebunesti ca idee…si ne oprim. De ce? Ma seaca de cateva zile intrebarea asta. Nu stiu raspunsul si nimeni nu pare sa il stie. Toata lumea imi zice ca intervine ratiunea. Din punctul meu de vedere as vrea sa o manance ciuma de ratiune. Eu vreau sa respir sub apa. Ce dracu’ are ea cu mine si cu ce vreau eu?
Pe moment imi doresc sa ma lase toti in pace sa fac ce vreau. Atunci cand lucrurile nu o sa iasa cum vreau eu o sa ma opresc si o sa las ratiunea sa intre din nou in functiune. Pana atunci…NICI MACAR O SANSA.
In ultimul timp am avut de facut niste desene cu o tema data. In viata mea nu am muncit mai mult la niste nenorocite de desene. Atat de plictisitor… Simteam cum seaca imaginatia in mine si eu nu puteam sa fac nimic sa o impiedic. Nu puteam sa zic ca mi-se falfaie de desene pentru ca nu suport sa imi faca cineva o scena ca nu am facut aia si cealalta…Deci imaginatia mea este la pamant. Si nici nervii mei nu sunt cu mult mai sus.
Cam atat pentru azi. Daca nu o sa imi fie lene maine o sa va scriu mai mult. Pana atunci:

Next Page »